reduceri si promotii 2018
Definitie județ - ce inseamna județ - Dex Online

județ definitie

județ, județi s. m. (intl.) hoț din aceeași bandă sau din aceeași tagmă. substantiv masculin județ

judéț, -e, s.n. – 1. Judecată; judecata de apoi: „Nici soare n-a răsări / Nici stele pă cer n-or fi, / Atuncea județu-a fi” (Bilțiu 1996: 236). 2. Judecător: „Tu, Siule,-i căpăta / Păharu botezului, / Scaunul județului” (Memoria 2001: 112). – Lat. judicium. substantiv masculin județ

judéț1 (primar, judecător) (înv.) s. m., pl. judéți substantiv masculin județ

judéț2 (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud. substantiv masculin județ

JUDEȚ, (I 1, 2) județi, s. m. (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (în vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (înv.; în religia creștină) Judecata de Apoi. II. S. n. 1. (în vechea organizare a Țării Românești) împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova.Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. substantiv masculin județ

judéț (judéțe), s. n.1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărțire administrativă, ținut. – 4. (S. m.) Judecător, magistrat. – 5. (S. m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeț, megl. județ. Lat. iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe județ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. și S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. județean, adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux. substantiv neutru județ

județ n. 1. od. judecată: «Județul sufletului cu trupul» e titlul unei opere de Cantemir; 2. district (lit. jurisdicțiune). România are 76 de județe (numite obișnuit după numele râului ce trece prin tr’însele), fiecare administrat de un prefect și de un consiliu județean. ║ m. od. judecător, capul, pârgarilor (în Muntenia): județii și jurații Sibiului OD. [Vechiu-rom. județ, judecată, judecător și tribunal = lat. JUDICIUM]. substantiv neutru județ

judéț n., pl. e (lat. judĭcium. La înț. de „judecător”, poate să fi influențat vsl. sondĭcĭ, judecător). Vechĭ. Judecător: județu de apoĭ. Judecător (pl. tot e, ca și ajutor). Primar (urban saŭ rural): Hrăjit Lucacĭ județul de în Cetatea Brașovului (Cor.), craiul să pună gĭudețele sale și să împartă țara (Ur.), am ajuns în satu în care era el județ (Sadov. VR. 1911, 4, 60). Azĭ. District, ținut, diviziune administrativă (Munteniĭ ziceaŭ județ. Modoveniĭ ținut): România are 71 de județe (numite de multe orĭ după numele rîuluĭ care le străbate), administrate de un prefect și de un consiliŭ de 21 de membrĭ (consiliŭ județănesc). V. jandarm, șoituz, pîrcălab, pîrgar, ispravnic. substantiv neutru județ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului județ

județ   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular județ județul
plural județi județii
genitiv-dativ singular județ județului
plural județi judeților
județ   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular județ județul
plural județi județii
genitiv-dativ singular județ județului
plural județi judeților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z