jucăúș, -ă adj. și f. Est. Jucător, dansator. Jucăuș pe cărțĭ, cartofor. adjectivjucăuș
jucăuș m. 1. jucător; 2. fig. saltimbanc. adjectivjucăuș
JUCĂÚȘ,-Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. adjectivjucăuș
jucăuș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jucăuș | jucăușul | jucăușă | jucăușa |
plural | jucăuși | jucăușii | jucăușe | jucăușele | |
genitiv-dativ | singular | jucăuș | jucăușului | jucăușe | jucăușei |
plural | jucăuși | jucăușilor | jucăușe | jucăușelor |