jucător, jucători s. m. (intl.) martor mincinos. substantiv masculin și femininjucător
jucătór, -oáre adj. și s. Care joacă: jucător de cărțĭ, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat). substantiv masculin și femininjucător
jucătór s. m., pl. jucătóri substantiv masculin și femininjucător
jucător m. cel ce joacă. substantiv masculin și femininjucător
JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. substantiv masculin și femininjucător
jucătoáre s. f., g.-d. art. jucătoárei; pl. jucătoáre substantiv masculin și femininjucătoare
jucătoare s. f. invar. (intl.) martoră mincinoasă. substantiv masculin și femininjucătoare
jucător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jucător | jucătorul | jucătoare | jucătoarea |
plural | jucători | jucătorii | jucătoare | jucătoarele | |
genitiv-dativ | singular | jucător | jucătorului | jucătoare | jucătoarei |
plural | jucători | jucătorilor | jucătoare | jucătoarelor |