jucător definitie

jucător, jucători s. m. (intl.) martor mincinos. substantiv masculin și femininjucător

jucătór, -oáre adj. și s. Care joacă: jucător de cărțĭ, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat). substantiv masculin și femininjucător

jucătór s. m., pl. jucătóri substantiv masculin și femininjucător

jucător m. cel ce joacă. substantiv masculin și femininjucător

JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător. substantiv masculin și femininjucător

jucătoáre s. f., g.-d. art. jucătoárei; pl. jucătoáre substantiv masculin și femininjucătoare

jucătoare s. f. invar. (intl.) martoră mincinoasă. substantiv masculin și femininjucătoare