jucărele definitie

JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf. substantiv femininjucărea

jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele. substantiv femininjucărie

jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele substantiv femininjucărică