júbră (júbre), s. f. – Erupție, spuzeală. Mag. zsébre „într-o pungă” (Drăganu, Dacor., IX, 210). Sînt greșite der. propuse de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256 (gr. σαπρός „murdar”) și Cihac, II, 161 (sl. svrŭbŭ „jeg”). substantiv femininjubră
jubră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jubră | jubra |
plural | jubre | jubrele | |
genitiv-dativ | singular | jubre | jubrei |
plural | jubre | jubrelor |