* jubilár, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileŭ, al jubileuluĭ: an jubilar. – Fals jubiliar. adjectiv jubilar
JUBILIÁR, -Ă adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire]. adjectiv jubiliar
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre adjectiv jubiliar
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire). adjectiv jubiliar
| jubiliar adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jubiliar | jubiliarul | jubiliară | jubiliara |
| plural | jubiliari | jubiliarii | jubiliare | jubiliarele | |
| genitiv-dativ | singular | jubiliar | jubiliarului | jubiliare | jubiliarei |
| plural | jubiliari | jubiliarilor | jubiliare | jubiliarelor | |