JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila]. substantiv feminin jubilare
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila. substantiv feminin jubilare
* jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv feminin jubilațiune
JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler]. verb jubila
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză verb jubila
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. verb jubila
* jubiléz v. intr. (lat. júbilo, -áre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie. verb jubilez
| jubilare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jubilare | jubilarea |
| plural | jubilări | jubilările | |
| genitiv-dativ | singular | jubilări | jubilării |
| plural | jubilări | jubilărilor | |