JUBILÁȚIE s.f. (Rar) Jubilare; veselie mare. [< fr. jubilation]. substantiv femininjubilație
* jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv femininjubilațiune
jubilație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jubilație | jubilația |
plural | jubilații | jubilațiile | |
genitiv-dativ | singular | jubilații | jubilației |
plural | jubilații | jubilațiilor |