JONGLÁ vb. I. intr. A mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer și prinzându-le cu repeziciune etc.). ♦ (Fig.) A mânui abil idei, cuvinte etc. [< fr. jongler]. substantiv femininjongla
JONGLÁ vb. I. intr. A mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer și prinzându-le cu repeziciune etc.). ♦ (Fig.) A mânui abil idei, cuvinte etc. [< fr. jongler]. verbjongla
jonglá (a ~) vb., ind. prez. 3 jongleáză verbjongla
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. verbjongla
* jongléz v. intr. (fr. jongler, d. lat. joculari, a glumi). Arunc în sus obiecte și le prin cu îndemănare, învîrtesc o lampă fără să se stingă, rostogolesc fără să cadă un cerc pe o umbrelă ș.a. Fig. Înșel, fac pe șarlatanu: a jongla în politică. Mă joc, nu mă tem de: a jongla cu dificultățile, cu o știință. verbjonglez
jonglare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jonglare | jonglarea |
plural | jonglări | jonglările | |
genitiv-dativ | singular | jonglări | jonglării |
plural | jonglări | jonglărilor |