JONGLÁ vb. I. intr. A mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer și prinzându-le cu repeziciune etc.). ♦ (Fig.) A mânui abil idei, cuvinte etc. [< fr. jongler]. verbjongla
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. verbjongla
* jongléz v. intr. (fr. jongler, d. lat. joculari, a glumi). Arunc în sus obiecte și le prin cu îndemănare, învîrtesc o lampă fără să se stingă, rostogolesc fără să cadă un cerc pe o umbrelă ș.a. Fig. Înșel, fac pe șarlatanu: a jongla în politică. Mă joc, nu mă tem de: a jongla cu dificultățile, cu o știință. verbjonglez
jongla verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jongla | jonglare | jonglat | jonglând | singular | plural | ||
jonglând | jonglați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jonglez | (să)jonglez | jonglam | jonglai | jonglasem | |
a II-a (tu) | jonglezi | (să)jonglezi | jonglai | jonglași | jonglaseși | ||
a III-a (el, ea) | jonglează | (să)jonglai | jongla | jonglă | jonglase | ||
plural | I (noi) | jonglăm | (să)jonglăm | jonglam | jonglarăm | jonglaserăm | |
a II-a (voi) | jonglați | (să)jonglați | jonglați | jonglarăți | jonglaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jonglează | (să)jongleze | jonglau | jonglară | jonglaseră |