jolteálă (joltéli), s. f. – Bucsău (Ginesta tinctoria). – Var. joldeală, șoldeală. Bg. žaltilo, žaltĕlo (Scriban, Conv. lit., 1911, 937; Conev 46; DAR), cu sensul de „colorant galben”. substantiv femininjolteală
jolteálă f., pl. elĭ. (rus. žöltilo, gălbeneală, d. žöltvĭ, galben; bg. želtilo. V. șoldină). Nord (rev. I. Crg. 3, 251). Drog (genista tinctoria). – În sud șoldeală. V. curcumă. substantiv femininjolteală
jolteală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jolteală | jolteala |
plural | jolteli | joltelile | |
genitiv-dativ | singular | jolteli | joltelii |
plural | jolteli | joltelilor |