joire definitie
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. substantiv femininjoi
JOÍRE s. f. v. joí. [Sinonime] substantiv femininjoire
JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. verb tranzitivjoi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijoire
| joire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | joire | joirea |
| plural | joiri | joirile | |
| genitiv-dativ | singular | joiri | joirii |
| plural | joiri | joirilor | |