joĭmír și jolnír m. (rut. žólnir, žómnir, žóvnir, pol. žoldnierz, žolnierz, soldat mercenar, d. žold, soldă, d. germ. söldner, it. soldaniere, d. soldo, soldă. V. jold). Vechĭ. Mercenar. Azĭ. Fig. Fam. Volintir, zurbagiŭ, scandalagiŭ. substantiv masculin joĭmir
joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri substantiv masculin joimir
joimir m. Mold. 1. od. mercenar; 2. azi, ștrengar: să țiu eu patru joimiri în casă. [Rut. JOLNIR, JOMNIR, soldat (din germ. Soeldner)]. substantiv masculin joimir
JOIMÍR, joimiri, s. m. (înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele Țărilor Române. – Din pol. žolnierz. substantiv masculin joimir
| joimir substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | joimir | joimirul |
| plural | joimiri | joimirii | |
| genitiv-dativ | singular | joimir | joimirului |
| plural | joimiri | joimirilor | |