joimir definitie

joĭmír și jolnír m. (rut. žólnir, žómnir, žóvnir, pol. žoldnierz, žolnierz, soldat mercenar, d. žold, soldă, d. germ. söldner, it. soldaniere, d. soldo, soldă. V. jold). Vechĭ. Mercenar. Azĭ. Fig. Fam. Volintir, zurbagiŭ, scandalagiŭ. substantiv masculinjoĭmir

joimír (înv.) (joi-) s. m., pl. joimíri substantiv masculinjoimir

joimir m. Mold. 1. od. mercenar; 2. azi, ștrengar: să țiu eu patru joimiri în casă. [Rut. JOLNIR, JOMNIR, soldat (din germ. Soeldner)]. substantiv masculinjoimir

JOIMÍR, joimiri, s. m. (înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele Țărilor Române. – Din pol. žolnierz. substantiv masculinjoimir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijoimir

joimir  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular joimir joimirul
plural joimiri joimirii
genitiv-dativ singular joimir joimirului
plural joimiri joimirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z