joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus). substantiv masculinjoĭan
Joián (nume de bou) s. propriu m. substantiv masculinjoian
joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata). [Origină necunoscută]. substantiv masculinjoian
joian substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | joian | joianul |
plural | joieni | joienii | |
genitiv-dativ | singular | joian | joianului |
plural | joieni | joienilor |