jocúț (reg.) s. n., pl. jocúțuri substantiv neutru jocuț
JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (Reg.) Joculeț. – Joc + suf. -uț. substantiv neutru jocuț
| jocuț | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jocuț | jocuțul |
| plural | jocuțuri | jocuțurile | |
| genitiv-dativ | singular | jocuț | jocuțului |
| plural | jocuțuri | jocuțurilor | |