jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre substantiv neutru jocușor
JOCUȘOR, jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșor s. n.] – Joc + suf. -ușor. substantiv neutru jocușor
| jocușor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jocușor | jocușorul |
| plural | jocușoare | jocușoarele | |
| genitiv-dativ | singular | jocușor | jocușorului |
| plural | jocușoare | jocușoarelor | |