www.ReduPedia.ro
Definitie joc - ce inseamna joc - Dex Online
Alege sensul dorit: joc - substantiv neutru joc - verb tranzitiv

joc definitie

joc (jócuri), s. n.1. Acțiunea de a se juca, activitate distractivă. – 2. Acțiunea de a juca pentru a cîștiga ceva. – 3. Dans. – 4. Despre actori, acțiunea de a interpreta pe scenă un rol. – 5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. iōcus (Pușcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca.Der. joacă, s. f. (joc, jucărie; distracție), ca dop-doapă, țep-țeapă, etc. (după Tiktin și DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349). substantiv neutru joc

joc s. n., pl. jócuri substantiv neutru joc

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul(sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează im ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz. în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. substantiv neutru joc

1) joc n., pl. urĭ (lat. jŏcus, joc cu vorba [jocu în acțiune de se numea lŭdus], it. giuoco, pv. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, pg. jogo). Petrecere, distracțiune amuzament pin mișcărĭ saŭ alte combinațiunĭ de calcul saŭ de noroc: jocurĭ copilărești (cum e de-a baba oarba), jocurĭ de noroc saŭ îndemnare (cum îs cărțile, șahu, biliardu). Obiectele care servesc la joc: un joc de cărțĭ, de șah (maĭ des: o păreche de cărți, de șah). Dans: mă duc la joc. Modu de a te mișca, a vorbi, a glumi: jocu uneĭ mașinĭ,jocu ochilor cuĭva, jocu de scenă al unuĭ actor. Pl. Spectacul public la cel vechĭ și imitat și de ceĭ noĭ: jocurile olimpice la Grecĭ. Joc de cuvinte, aluziune glumeață fundată pe asemănarea cuvintelor. Casă de joc, tripoŭ, casă în care se joacă cărțĭ. A fi în joc, a fi în risc, a fi vorba de: în războaiele punice era în joc existența statului roman. A-țĭ bate joc de, 1. a lua în rîs, a rîde de, 2. a insulta, a ofensa, a înjosi, a batjocurĭ. substantiv neutru joc

joc n. 1. petrecere, distracțiune: jocuri copilărești; 2. exercițiu de recreațiune supus unor regule anumite: jocuri de hazard; 3. ceea ce servă la joc: joc în cărți, în șah; 4. danț și locul de danțat: s’a dus la joc; 5. fig. a-și bate joc, a lua în râs (v. bate); joc de cuvinte, aluziune glumeață fundată pe asemănarea vorbelor; 6. mișcare ușoară și regulată: jocul unei mașini, jocul ochilor; 7. pl. spectacol public la cei vechi: jocuri istmice. [Lat. JOCUS]. substantiv neutru joc

ciocu’ mic și jocul de glezne expr. (mil.) executați ordinul fără comentarii! substantiv neutru ciocu

Istmice (jocuri) n. pl. jocuri solemne cari se celebrau odată în cinci ani la istmul de Corint, în onoarea lui Poseidon. substantiv neutru istmice

a scoate (pe cineva) din joc expr. 1. (d. antrenori) a înlocui un jucător cu rezerva acestuia. 2. (d. arbitri) a elimina din joc un jucător. 3. (d. sportivi) a accidenta grav un jucător. 4. (fig.) a elimina un concurent dintr-o competiție. substantiv neutru ascoate

Nemeice (jocuri) n. pl. jocuri instituite în onoarea lui Hercule, învingătorul leului din Nemea. substantiv neutru nemeice

Pythice (jocuri) n. pl. se zice de jocurile ce se celebrau tuspatru ani la Delphi în onoarea lui Apollon Pythianul. substantiv neutru pythice

bate joc v. a râde de cineva: îmi bat joc de el. [Lit. a bate jocul = a danța, jocurile și horele țărănești fiind însoțite de satirice chiuituri sau strigături]. substantiv neutru batejoc

Olympice (Jocuri), n. pl. V. Vocabular. substantiv neutru olympice

jocul de pix expr. (glum., șc.) scrieți mai repede! substantiv neutru joculdepix

a ieși din joc expr. 1. (cart.) a renunța la continuarea unei partide de cărți. 2. (d. o firmă, o companie, o grupare mafiotă) a ieși din competiție; a da faliment. substantiv neutru aieșidinjoc

!bătáie de joc loc. s. f., g.-d. art. bătắii de joc; pl. bătắi de joc substantiv neutru bătaiedejoc

joc la două capete expr. (pub., peior.) oportunism. substantiv neutru jocladouăcapete

a face jocul cuiva expr. a servi (conștient sau nu) interesele cuiva. substantiv neutru afacejoculcuiva

2) joc, a jucá v. intr. (lat. jǒcare, cl. jocari, a glumi, a te juca; it. giocare, pv. jogar, fr. jouer, sp. jugar, bg. jogar.Joc. jocĭ, joacă, jucăm, jucațĭ; jucam, jucasem !; să joace; jucînd). Petrec, mă amuz: copiiĭ joacă la coroană, la bile, oameniĭ joacă (saŭ: în) cărțĭ, pe banĭ la șah, la popice. Dansez: joc la horă. Mă mișc cu vioicĭune: acestuĭ hoț îĭ joacă ochiĭ după furturĭ (caută să fure). Mă mișc și vorbesc pe scenă: acest actor joacă bine. Merg izbind din picĭoare: calu joacă. V. tr. Petrec, mă amuzez: joc cărțile, joc concina. Întrebuințez la jocul de cărțĭ: joc o carte norocoasă. Pes de jocul de cărțĭ: acest om șĭ-a jucat toată averea. Expun, risc: îmĭ joc vĭața. Reprezent pe cineva pe scenă: acest actor îl joacă bine pe Hamlet. Păcălesc, înșel, întrebuințez cum vreaŭ: ferește-te de acest șarlatan, că te joacă ca pe-o păpușă. Dansez: joc o horă, un vals. Conduc, port la dans, dansez: le-a jucat pe toate fetele. A juca pe cineva pe degete, a-l mișca cum îțĭ place ție, a-l avea în puterea ta. V. refl. Mă amuzez, petrec: copiiĭ se jucaŭ pe ĭarbă, se jucaŭ de-a hoțiĭ, de-a soldațiĭ. Îs foarte priceput în: el se joacă cu algebra, Napoleon se juca cu războaĭele. Glumesc, șăguĭesc, tratez fără frică: nu te juca cu calu, că te trîntește. Fig. A te juca cu focu, a umbla fără atențiune cu focu (cu periculu). A te juca cu baniĭ, a poseda mulțĭ banĭ și a-ĭ cheltuĭ fără grijă. verb tranzitiv joc

JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentanție. ◊ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. verb tranzitiv juca

jucá (joc, jucát), vb.1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mișca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, cf. it. ballare „a mișca” și „a dansa”. – Der. jucător, s. m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s. f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s. m. (vînzător de jucării); jucătorie, s. f. (trișare). verb tranzitiv juca

jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd verb tranzitiv juca

jucà v. 1. a petrece cu joc, a se recrea: a juca șah; 2. a danța; 3. a se pune în mișcare: joacă apele, ochii; 4. a da reprezentațiuni teatrale: acest actor joacă bine; 5. a lovi pământul cu picioarele dinainte: calul joacă; 6. fig. a înșela pe cineva: l’am jucat bine; 7. a glumi: te joci ? [Lat. JOCARI]. verb tranzitiv jucà

a juca (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva), a profita de comportamentul docil al cuiva. verb tranzitiv ajuca

a juca (cuiva) o festă expr. 1. (d. obiecte) a se defecta exact când este mai mare nevoie de ele. 2. a păcăli (pe cineva). verb tranzitiv ajuca

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău. verb tranzitiv aitrage

a juca table expr. a se masturba. verb tranzitiv ajucatable

a juca popice expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. verb tranzitiv ajucapopice

a juca teatru expr. a se preface. verb tranzitiv ajucateatru

a se juca cu focul expr. a se expune în mod inutil unui risc; a-și asuma riscuri mari. verb tranzitiv asejucacufocul

a juca țonțoroiul expr. (d. oameni) a sări, a țopăi, a sălta. verb tranzitiv ajucațonțoroiul

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului. verb tranzitiv ajucalaciupeală

a juca la două capete expr. (pub.) a fi oportunist; a se alia / a încheia înțelegeri cu parteneri ireconciliabili între ei. verb tranzitiv ajucaladouăcapete

a juca cartea cea mare expr. a profita de o șansă care poate modifica radical viața cuiva. verb tranzitiv ajucacarteaceamare

a juca cu cărțile pe față expr. a acționa cinstit, a fi corect în relațiile cu alții. verb tranzitiv ajucacucărțilepefață

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului joc

joc   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular joc jocul
plural jocuri jocurile
genitiv-dativ singular joc jocului
plural jocuri jocurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z