JOB s.n. 1. Lucrare plătită. 2. Afacere cu caracter privat sau oficial. ♦ Slujbă, serviciu. [Pron. giob. / < engl., fr. job]. substantiv neutru job
job (angl.) [pron. ğob] s. n., pl. jóburi substantiv neutru job
JOB, joburi, s. n. Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. substantiv neutru job
| job substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | job | jobul |
| plural | joburi | joburile | |
| genitiv-dativ | singular | job | jobului |
| plural | joburi | joburilor | |