joardă definitie

joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419). substantiv femininjoardă

jérdie și jórdie f. și joárdă f., pl. e (rus. žerdĭ, d. vsl. zrŭdĭ). Prăjină supțire, păleață, beldie, nuĭa maĭ lungă. – În est. pop. jărdie. În Olt. joardă (NPl. Ceaur, 142) și jurdeá, pl. e (bg. dial. žordi, žoardi = žrŭda, žráda, žerda). V. dîrjală. substantiv femininjerdie

joárdă V. jerdie. substantiv femininjoardă

joárdă, -e, (jordă), s.f. – Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria 2004-bis: 1302). – Din sl. žrudi, prin intermediul magh. zsorda (DER, DEX). substantiv femininjoardă

joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde substantiv femininjoardă

joardă f. Mold. 1. nuia: acuși vă ard câteva jordii CR.; 2. pl. bețele vârîte între firele natrei. [Slav. JRŬDĬ]. substantiv femininjoardă

JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ. substantiv femininjoardă