www.ReduPedia.ro
Definitie joacă - ce inseamna joacă - Dex Online

joacă definitie

joácă (oa dift.) f., fără pl. (d. joc). Fam. Joc. zburdălnicie: joaca sparge cojoaca (Prov.). substantiv feminin joacă

joácă s. f. substantiv feminin joacă

joacă f. joc: la treabă și la joacă POP. [Țras din juca]. substantiv feminin joacă

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv). substantiv feminin joacă

2) joc, a jucá v. intr. (lat. jǒcare, cl. jocari, a glumi, a te juca; it. giocare, pv. jogar, fr. jouer, sp. jugar, bg. jogar.Joc. jocĭ, joacă, jucăm, jucațĭ; jucam, jucasem !; să joace; jucînd). Petrec, mă amuz: copiiĭ joacă la coroană, la bile, oameniĭ joacă (saŭ: în) cărțĭ, pe banĭ la șah, la popice. Dansez: joc la horă. Mă mișc cu vioicĭune: acestuĭ hoț îĭ joacă ochiĭ după furturĭ (caută să fure). Mă mișc și vorbesc pe scenă: acest actor joacă bine. Merg izbind din picĭoare: calu joacă. V. tr. Petrec, mă amuzez: joc cărțile, joc concina. Întrebuințez la jocul de cărțĭ: joc o carte norocoasă. Pes de jocul de cărțĭ: acest om șĭ-a jucat toată averea. Expun, risc: îmĭ joc vĭața. Reprezent pe cineva pe scenă: acest actor îl joacă bine pe Hamlet. Păcălesc, înșel, întrebuințez cum vreaŭ: ferește-te de acest șarlatan, că te joacă ca pe-o păpușă. Dansez: joc o horă, un vals. Conduc, port la dans, dansez: le-a jucat pe toate fetele. A juca pe cineva pe degete, a-l mișca cum îțĭ place ție, a-l avea în puterea ta. V. refl. Mă amuzez, petrec: copiiĭ se jucaŭ pe ĭarbă, se jucaŭ de-a hoțiĭ, de-a soldațiĭ. Îs foarte priceput în: el se joacă cu algebra, Napoleon se juca cu războaĭele. Glumesc, șăguĭesc, tratez fără frică: nu te juca cu calu, că te trîntește. Fig. A te juca cu focu, a umbla fără atențiune cu focu (cu periculu). A te juca cu baniĭ, a poseda mulțĭ banĭ și a-ĭ cheltuĭ fără grijă. verb tranzitiv joc

jucá (joc, jucát), vb.1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mișca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, cf. it. ballare „a mișca” și „a dansa”. – Der. jucător, s. m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s. f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s. m. (vînzător de jucării); jucătorie, s. f. (trișare). verb tranzitiv juca

jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd verb tranzitiv juca

jucà v. 1. a petrece cu joc, a se recrea: a juca șah; 2. a danța; 3. a se pune în mișcare: joacă apele, ochii; 4. a da reprezentațiuni teatrale: acest actor joacă bine; 5. a lovi pământul cu picioarele dinainte: calul joacă; 6. fig. a înșela pe cineva: l’am jucat bine; 7. a glumi: te joci ? [Lat. JOCARI]. verb tranzitiv jucà

JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentanție. ◊ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare. verb tranzitiv juca

a juca (cuiva) o festă expr. 1. (d. obiecte) a se defecta exact când este mai mare nevoie de ele. 2. a păcăli (pe cineva). verb tranzitiv ajuca

a juca (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva), a profita de comportamentul docil al cuiva. verb tranzitiv ajuca

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău. verb tranzitiv aitrage

a juca table expr. a se masturba. verb tranzitiv ajucatable

a juca popice expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. verb tranzitiv ajucapopice

a juca teatru expr. a se preface. verb tranzitiv ajucateatru

a se juca cu focul expr. a se expune în mod inutil unui risc; a-și asuma riscuri mari. verb tranzitiv asejucacufocul

a juca țonțoroiul expr. (d. oameni) a sări, a țopăi, a sălta. verb tranzitiv ajucațonțoroiul

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului. verb tranzitiv ajucalaciupeală

a juca la două capete expr. (pub.) a fi oportunist; a se alia / a încheia înțelegeri cu parteneri ireconciliabili între ei. verb tranzitiv ajucaladouăcapete

a juca cartea cea mare expr. a profita de o șansă care poate modifica radical viața cuiva. verb tranzitiv ajucacarteaceamare

a juca cu cărțile pe față expr. a acționa cinstit, a fi corect în relațiile cu alții. verb tranzitiv ajucacucărțilepefață

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului joacă

joacă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular joa joaca
plural joace joacele
genitiv-dativ singular joace joacei
plural joace joacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z