jneapăn definitie

jneáp și jnep m., pl. jnepĭ, jneápăn și jneápăr m., pl. jnepenĭ și jneperĭ (din *juneapăr, lat. juniperus. D. rom. vine rut. ženepin, ženepir, ženĕatin și žérep[nik]. V. ĭenupăr). Ienupăr. Jep, un fel de pin pitic și strîmb (pinus pumilio) care formează tufișurĭ pintre stîncĭ la înălțimĭ pe unde nu maĭ crește bradu (dincolo de 1800 de metri). substantiv masculinjneap

jneápăn (jnépeni), s. m. – 1. Ienupăr (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamănă cu ienupărul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – Var. jneap, jin(e)apăn, jireapăn, jneapăr, jnepen(e), șneap(ăn), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. Lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Pușcariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; DAR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapăr(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupăr) este de la forma anterioară (după Pușcariu, Lr., I, 257, ar fi cuvînt celtic, și preindoeurop. după Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406). substantiv masculinjneapăn

jneápăn s. m., pl. jnépeni substantiv masculinjneapăn

jneapăn m. Mold. și Tr. jepi. [Macedo-român giunapine, cedru = lat. JUNIPERUS, ienupăr, brădișor]. substantiv masculinjneapăn

JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s. m.] – Lat. juniperus. substantiv masculinjneapăn