jnắpăi și -ĭésc v. tr. (imit d. o interj. jnap îld. jap). Mold. Trans. Lovesc, bat (cu palma saŭ varga). verb tranzitiv jnăpăi
jnăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jnắpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá; conj. prez. 3 să jnắpăie verb tranzitiv jnăpăi
jnăpăì v. Mold. a bate cu bățul: iar ne jnăpăia mama GR. [Onomatopee din jnap !]. verb tranzitiv jnăpăì
JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi. verb tranzitiv jnăpăi
| jnăpăit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jnăpăit | jnăpăitul | jnăpăită | jnăpăita |
| plural | jnăpăiți | jnăpăiții | jnăpăite | jnăpăitele | |
| genitiv-dativ | singular | jnăpăit | jnăpăitului | jnăpăite | jnăpăitei |
| plural | jnăpăiți | jnăpăiților | jnăpăite | jnăpăitelor | |