jnăpăire definitie

jnắpăi și -ĭésc v. tr. (imit d. o interj. jnap îld. jap). Mold. Trans. Lovesc, bat (cu palma saŭ varga). verb tranzitiv jnăpăi

jnăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jnắpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá; conj. prez. 3 să jnắpăie verb tranzitiv jnăpăi

jnăpăì v. Mold. a bate cu bățul: iar ne jnăpăia mama GR. [Onomatopee din jnap !]. verb tranzitiv jnăpăì

JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi. verb tranzitiv jnăpăi