jnăpăi definitie
jnắpăi și -ĭésc v. tr. (imit d. o interj. jnap îld. jap). Mold. Trans. Lovesc, bat (cu palma saŭ varga). verb tranzitivjnăpăi
jnăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jnắpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá; conj. prez. 3 să jnắpăie verb tranzitivjnăpăi
jnăpăì v. Mold. a bate cu bățul: iar ne jnăpăia mama GR. [Onomatopee din jnap !]. verb tranzitivjnăpăì
JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi. verb tranzitivjnăpăi
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluijnăpăi
| jnăpăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)jnăpăi | jnăpăire | jnăpăit | jnăpăind | singular | plural | ||
| jnăpăind | jnăpăiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jnăpăi | (să)jnăpăi | jnăpăiam | jnăpăii | jnăpăisem | |
| a II-a (tu) | jnăpăi | (să)jnăpăi | jnăpăiai | jnăpăiși | jnăpăiseși | ||
| a III-a (el, ea) | jnăpăie | (să)jnăpăiai | jnăpăia | jnăpăi | jnăpăise | ||
| plural | I (noi) | jnăpăim | (să)jnăpăim | jnăpăiam | jnăpăirăm | jnăpăiserăm | |
| a II-a (voi) | jnăpăiți | (să)jnăpăiți | jnăpăiați | jnăpăirăți | jnăpăiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jnăpăie | (să)jnăpăie | jnăpăiau | jnăpăiră | jnăpăiseră | ||