jivéte s. n. (A șaptea literă a alfabetului chirilic; pl. – ) substantiv neutrujivete
jivete substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jivete | jivetele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | jivete | jivetelui |
plural | — | — |