JIU-JÍTSU s.n. Luptă corp la corp (care se practică în special în Japonia) urmărind a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. [Pron. jiu-ji-țu. / < fr. jiu-jitsu, cf. jap. jiu-jitsu – gimnastică suplă]. substantiv neutru jiujitsu
jiu-jítsu (jap.) [pron. jĭujíțu] (-ji-tsu) s. n., art. jiu-jítsul substantiv neutru jiujitsu
JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu. substantiv neutru jiu-jitsu
| jiu-jitsu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jiu-jitsu | jiu-jitsul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | jiu-jitsu | jiu-jitsului |
| plural | — | — | |