jitnicer definitie

jitnicér m. (d. jitniță). Vechĭ. Boĭer maĭ mare peste hambarele domnuluĭ saŭ ale stăpîniriĭ: marele jitnicer, al doilea jitnicer. V. humelnic. substantiv masculinjitnicer

jitnicér s. m., pl. jitnicéri substantiv masculinjitnicer

JITNICÉR, jilniceri, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar. substantiv masculinjitnicer