jitnicér m. (d. jitniță). Vechĭ. Boĭer maĭ mare peste hambarele domnuluĭ saŭ ale stăpîniriĭ: marele jitnicer, al doilea jitnicer. V. humelnic. substantiv masculinjitnicer
JITNICÉR, jilniceri, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar. substantiv masculinjitnicer
jitnicer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jitnicer | jitnicerul |
plural | jitniceri | jitnicerii | |
genitiv-dativ | singular | jitnicer | jitnicerului |
plural | jitniceri | jitnicerilor |