jitie definitie

credit rapid online ifn

jítie (jítii), s. f.1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens. substantiv femininjitie

jitie, jitii s. f. lehamite, greață. substantiv femininjitie

credit rapid online ifn

jítie f. (vsl. sîrb. bg. žitiĭe, rus. žitĭe, žitié, vĭață, biografie. V. obștejitie). Vechĭ. Biografie. Azĭ. Mold. Istorie, poveste: v’am spus jitia toată. Munt. est. Motiv: ce jitie a avut să se lege de mine ? substantiv femininjitie

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-) substantiv femininjitie

jitie f. Mold. firul povestii: v’am spus jitia toată GR. [Vechiu-rom. jitie, vieață: își puse acolo stâlp și-și scrise jitia toată (ALEXANDRIA). [Slav. JITIE, vieață]. substantiv femininjitie

JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije. substantiv femininjitie

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva). substantiv femininaiveni

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijitie

jitie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jitie jitia
plural jitii jitiile
genitiv-dativ singular jitii jitiei
plural jitii jitiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z