jitar definitie

jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav. substantiv masculinjitar

jitar, jitari s. m. (deț.) gardian. substantiv masculinjitar

jitár (reg.) s. m., pl. jitári substantiv masculinjitar

jitar m. Mold. păzitor de țarină: rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y. jigniță)]. substantiv masculinjitar

jitár m. (vsl. žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d. žito, recoltă, žiti-živon, a trăi; bg. sîrb. žitar, negustor de grîu, rus. žitarĭ, inspector de grîne. V. jitniță, jivină). Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ. substantiv masculinjitar

JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar. substantiv masculinjitar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijitar

jitar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jitar jitarul
plural jitari jitarii
genitiv-dativ singular jitar jitarului
plural jitari jitarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z