jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav. substantiv masculinjitar
jitar, jitari s. m. (deț.) gardian. substantiv masculinjitar
jitár (reg.) s. m., pl. jitári substantiv masculinjitar
jitar m. Mold. păzitor de țarină: rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y. jigniță)]. substantiv masculinjitar
jitár m. (vsl. žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d. žito, recoltă, žiti-živon, a trăi; bg. sîrb. žitar, negustor de grîu, rus. žitarĭ, inspector de grîne. V. jitniță, jivină). Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ. substantiv masculinjitar
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar. substantiv masculinjitar
jitar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jitar | jitarul |
plural | jitari | jitarii | |
genitiv-dativ | singular | jitar | jitarului |
plural | jitari | jitarilor |