jitar, jitari s. m. (deț.) gardian. substantiv masculin jitar
jitár m. (vsl. žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d. žito, recoltă, žiti-živon, a trăi; bg. sîrb. žitar, negustor de grîu, rus. žitarĭ, inspector de grîne. V. jitniță, jivină). Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ. substantiv masculin jitar
JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar. substantiv masculin jitar
jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav. substantiv masculin jitar
jitár (reg.) s. m., pl. jitári substantiv masculin jitar
jitar m. Mold. păzitor de țarină: rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y. jigniță)]. substantiv masculin jitar
jitărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 să jităreáscă verb jitări
JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar. verb jitări
| jitări | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) jitări | jitărire | jitărit | jitărind | singular | plural | ||
| jitărind | jităriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jităresc | (să) jităresc | jităream | jitării | jitărisem | |
| a II-a (tu) | jitărești | (să) jitărești | jităreai | jităriși | jităriseși | ||
| a III-a (el, ea) | jitărește | (să) jităreai | jitărea | jitări | jitărise | ||
| plural | I (noi) | jitărim | (să) jitărim | jităream | jitărirăm | jităriserăm | |
| a II-a (voi) | jităriți | (să) jităriți | jităreați | jitărirăți | jităriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jităresc | (să) jitărească | jităreau | jităriră | jităriseră | ||