jirovínă (înv.) s. f., g.-d. art. jirovínei; pl. jirovíne substantiv feminin jirovină
JIROVÍNĂ, jirovine, s. f. (înv.) Învoială prin care se acorda dreptul de a trece porcii să mănânce jir în pădure. – Din sb. žirovina. substantiv feminin jirovină
| jirovină | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jirovină | jirovina |
| plural | jirovine | jirovinele | |
| genitiv-dativ | singular | jirovine | jirovinei |
| plural | jirovine | jirovinelor | |