1) jíriște f. (vsl. žiliste, d. žiti, a trăi, supt infl. luĭ miriște). Ps. S. (scris jăriște, dar prom. jiriște, mold. ild. jiriște). Locuĭnță. substantiv feminin jiriște
2) jíriște f. (d. jir). Locu unde e jir (Delv.). substantiv feminin jiriște
jíriște (reg.) s. f., g.-d. art. jíriștii; pl. jíriști substantiv feminin jiriște
JÍRIȘTE, jiriști, s. f. (Reg.) Pădure în care predomină fagul; loc (dintr-o pădure) cu mult jir. – Jir + suf. -iște. substantiv feminin jiriște
| jiriște | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jiriște | jiriștea |
| plural | jiriști | jiriștile | |
| genitiv-dativ | singular | jiriști | jiriștii |
| plural | jiriști | jiriștilor | |