JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie1. [Pr.: -bi-u-] substantiv feminin jirbiuță
jirbiúță V. jerbie. substantiv feminin jirbiuță
jirbiuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jirbiuță | jirbiuța |
plural | jirbiuțe | jirbiuțele | |
genitiv-dativ | singular | jirbiuțe | jirbiuței |
plural | jirbiuțe | jirbiuțelor |