JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (3). – Et. nec. substantiv feminin jirăvire
| jirăvire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jirăvire | jirăvirea |
| plural | jirăviri | jirăvirile | |
| genitiv-dativ | singular | jirăviri | jirăvirii |
| plural | jirăviri | jirăvirilor | |