jip (jípi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par). substantiv masculinjip
JIP2, jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup. substantiv masculinjip
jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans. substantiv neutrujip
2) jep și jip m., pl. urĭ (ung. ?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ. substantiv neutrujep
JIP1 s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. substantiv neutrujip
1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire. temporarjip
jip1 (copac) (reg.) s. m., pl. jipi temporarjip
jip2 (jeg) (reg.) s. n. temporarjip
jip substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jip | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |
jip substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jip | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |