jip (jípi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par). substantiv masculin jip
2) jip n. V. jep 2. substantiv masculin jip
JIP2, jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup. substantiv masculin jip
jipi m. pl. Tr. 1. V. jepi; 2. coceni sau tulei de porumb. [Cf. ung. SZUP]. substantiv masculin jipi
jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans. substantiv neutru jip
2) jep și jip m., pl. urĭ (ung. ?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ. substantiv neutru jep
JIP1 s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. substantiv neutru jip
1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire. temporar jip
jip1 (copac) (reg.) s. m., pl. jipi temporar jip
jip2 (jeg) (reg.) s. n. temporar jip
| jip substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jip | jipul |
| plural | jipi | jipii | |
| genitiv-dativ | singular | jip | jipului |
| plural | jipi | jipilor | |
| jip substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jip | jipul |
| plural | jipi | jipii | |
| genitiv-dativ | singular | jip | jipului |
| plural | jipi | jipilor | |