jintuit definitie

jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală. adjectiv jintuit

jintuít s. n. adjectiv jintuit

jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat. adjectiv jintuit

JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui. adjectiv jintuit

JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui. adjectiv jintuit

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță. adjectiv jintuĭală

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă verb tranzitiv jintui

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere. verb tranzitiv jintuì

JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță. verb tranzitiv jintui

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu). verb tranzitiv jintuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului jintuit

jintuit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jintuit jintuitul jintui jintuita
plural jintuiți jintuiții jintuite jintuitele
genitiv-dativ singular jintuit jintuitului jintuite jintuitei
plural jintuiți jintuiților jintuite jintuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z