jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri substantiv feminin jintuire
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit1. – V. jintui. substantiv feminin jintuire
jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă verb tranzitiv jintui
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță. verb tranzitiv jintui
jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu). verb tranzitiv jintuĭesc
| jintuire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jintuire | jintuirea |
| plural | jintuiri | jintuirile | |
| genitiv-dativ | singular | jintuiri | jintuirii |
| plural | jintuiri | jintuirilor | |