jintuire definitie

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri substantiv femininjintuire

JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui. substantiv femininjintuire

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă verb tranzitivjintui

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere. verb tranzitivjintuì

JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță. verb tranzitivjintui

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu). verb tranzitivjintuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijintuire

jintuire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jintuire	jintuirea
nominativ-acuzativ	plural	jintuiri	jintuirile
genitiv-dativ	singular	jintuiri	jintuirii
genitiv-dativ	plural	jintuiri	jintuirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z