jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă verb tranzitivjintui
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță. verb tranzitivjintui
jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu). verb tranzitivjintuĭesc
jintui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jintui | jintuire | jintuit | jintuind | singular | plural | ||
jintuind | jintuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jintui | (să)jintuiesc | jintuiam | jintuii | jintuisem | |
a II-a (tu) | jintuiești | (să)jintui | jintuiai | jintuiși | jintuiseși | ||
a III-a (el, ea) | jintuie | (să)jintuiai | jintuia | jintui | jintuise | ||
plural | I (noi) | jintuim | (să)jintuim | jintuiam | jintuirăm | jintuiserăm | |
a II-a (voi) | jintuiți | (să)jintuiți | jintuiați | jintuirăți | jintuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jintuie | (să)jintuiască | jintuiau | jintuiră | jintuiseră |