jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă verb tranzitiv jintui
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță. verb tranzitiv jintui
jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu). verb tranzitiv jintuĭesc
| jintui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) jintui | jintuire | jintuit | jintuind | singular | plural | ||
| jintuind | jintuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jintuiesc | (să) jintuiesc | jintuiam | jintuii | jintuisem | |
| a II-a (tu) | jintuiești | (să) jintui | jintuiai | jintuiși | jintuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | jintuie | (să) jintuiai | jintuia | jintui | jintuise | ||
| plural | I (noi) | jintuim | (să) jintuim | jintuiam | jintuirăm | jintuiserăm | |
| a II-a (voi) | jintuiți | (să) jintuiți | jintuiați | jintuirăți | jintuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jintuiesc | (să) jintuiască | jintuiau | jintuiră | jintuiseră | ||