jintắlăŭ n., pl. ăĭe (d. jintuĭesc). V. fercheteŭ. substantiv neutru jintălăŭ
jintălắu (reg.) s. n., art. jintălắul; pl. jintăláie substantiv neutru jintălău
jintalắu, -auă, (jântalău), s.n. – 1. Instrument confecționat din lemn, sub forma unui băț prevăzut la partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarea laptelui și obținerea jintiței sau a untului. „Bățul cu care se bate laptele în putină” (Papahagi 1925). 2. Cofă de ales unt (ALR 1971: 356; Strâmtura). – Din jintiță + -lău. temporar jintalău