jintălău definitie
- Vezi aici mai multe rimejintălău
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuji
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cujin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuău
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culău
jintắlăŭ n., pl. ăĭe (d. jintuĭesc). V. fercheteŭ. substantiv neutrujintălăŭ
jintălắu (reg.) s. n., art. jintălắul; pl. jintăláie substantiv neutrujintălău
jintalắu, -auă, (jântalău), s.n. – 1. Instrument confecționat din lemn, sub forma unui băț prevăzut la partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarea laptelui și obținerea jintiței sau a untului. „Bățul cu care se bate laptele în putină” (Papahagi 1925). 2. Cofă de ales unt (ALR 1971: 356; Strâmtura). – Din jintiță + -lău. temporarjintalău
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijintălău
| jintălău | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jintălău | jintălăul |
| plural | jintălaie | jintălaiele | |
| genitiv-dativ | singular | jintălău | jintălăului |
| plural | jintălaie | jintălaielor | |