jimíșcă f., pl. ște și ștĭ saŭ (Munt. Mold. sud) șce și șcĭ (sîrb. zemička, jimișcă, din aceiașĭ origine cu jimblă). Olt. Jimblă mică, pînișoară. substantiv femininjimișcă
jimișcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jimișcă | jimișca |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | jimiști | jimiștii |
plural | — | — |