jimi definitie

credit rapid online ifn

jimí (-mésc, -ít), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą, cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc, cf. bg. žumerki, sb. žmire, rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la alb. dhemëz „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloată), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, fărîmituri). verbjimi

jimésc v. intr. (slav ?) Dos. Ferb. verbjimesc

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluijimi

jimi  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)jimi jimire jimit jimind singular plural
jimind jimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jimesc (să)jimesc jimeam jimii jimisem
a II-a (tu) jimești (să)jimești jimeai jimiși jimiseși
a III-a (el, ea) jimește (să)jimeai jimea jimi jimise
plural I (noi) jimim (să)jimim jimeam jimirăm jimiserăm
a II-a (voi) jimiți (să)jimiți jimeați jimirăți jimiserăți
a III-a (ei, ele) jimesc (să)jimească jimeau jimi jimiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z