JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba. adjectivjimbat
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.). verb tranzitivjimba
jimbat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jimbat | jimbatul | jimbată | jimbata |
plural | jimbați | jimbații | jimbate | jimbatele | |
genitiv-dativ | singular | jimbat | jimbatului | jimbate | jimbatei |
plural | jimbați | jimbaților | jimbate | jimbatelor |