jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză verb tranzitivjimba
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.). verb tranzitivjimba
jimbare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jimbare | jimbarea |
plural | jimbări | jimbările | |
genitiv-dativ | singular | jimbări | jimbării |
plural | jimbări | jimbărilor |