jimbătură definitie

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri substantiv femininjimbătură

JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură. substantiv femininjimbătură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijimbătură

jimbătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jimbătu jimbătura
plural jimbături jimbăturile
genitiv-dativ singular jimbături jimbăturii
plural jimbături jimbăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z