jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri substantiv feminin jimbătură
JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură. substantiv feminin jimbătură
| jimbătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jimbătură | jimbătura |
| plural | jimbături | jimbăturile | |
| genitiv-dativ | singular | jimbături | jimbăturii |
| plural | jimbături | jimbăturilor | |