JILOVEÁȚĂ, jilovețe, s. f. (Reg.) Jilăvete. – Din jilăv[ete] + suf. -eață. substantiv femininjiloveață
jiloveată | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jiloveată | jiloveata |
plural | jilovete | jilovetele | |
genitiv-dativ | singular | jilovete | jilovetei |
plural | jilovete | jilovetelor |