jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve adjectivjilav
jílav (est) i jiláv (vest), -ă adj. (bg. žilav, „elastic”, sîrb. „vînos, ațos”). Umed, cam ud: pămînt jilav, rufe jilave. V. igrasios și reavăn. adjectivjilav
jilav a. 1. ud: nisipul jilav și moale al prundului OD.; 2. umed (vorbind mai ales de vremea). [Slav. JILAVŬ, plin de vine, din JILU, vână de apă]. adjectivjilav
JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav. adjectivjilav
jiláv (jilávă), adj. – 1. Umed, reavăn. – 2. (Banat) Puternic, zdravăn. Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. žilav „gros” și ambele din sl. žila „venă” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă parte, jilav nu-l substituie pe umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”. Der. din bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită. Der. jilavă, s. f. (loc umed); jilăvie, s. f. (umezeală); jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi); jilăveală, s. f. (umezeală); jilăvete (var. jiloveață), s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui jilav. adjectivjilav
Jilava f. 1. sat în jud. Ilfov: 2900 loc. Stațiune de cale ferată; 2. pl. comună în Ialomița cu 2700 loc. temporarjilava
jilavă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jilavă | jilava |
plural | jilave | jilavele | |
genitiv-dativ | singular | jilave | jilavei |
plural | jilave | jilavelor |