jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică). substantiv neutrujeț
jilț s. n., pl. jílțuri substantiv neutrujilț
jilț n. V. jălț. substantiv neutrujilț
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz. substantiv neutrujilț
| jilț | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jilț | jilțul |
| plural | jilțuri | jilțurile | |
| genitiv-dativ | singular | jilț | jilțului |
| plural | jilțuri | jilțurilor | |