jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți substantiv masculinjilăvete
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec. substantiv masculinjilăvete
jilăvete | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jilăvete | jilăvetele |
plural | jilăveți | jilăveții | |
genitiv-dativ | singular | jilăvete | jilăvetelui |
plural | jilăveți | jilăveților |