jilăvéte (reg.) s. m., pl. jilăvéți substantiv masculin jilăvete
JILĂVÉTE, jilăveți, s. m. (Reg.) Ciomag, retevei. – Et. nec. substantiv masculin jilăvete
| jilăvete | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jilăvete | jilăvetele |
| plural | jilăveți | jilăveții | |
| genitiv-dativ | singular | jilăvete | jilăvetelui |
| plural | jilăveți | jilăveților | |