jilăveálă f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ jilav. substantiv feminin jilăveală
jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli substantiv feminin jilăveală
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală. substantiv feminin jilăveală
| jilăveală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jilăveală | jilăveala |
| plural | jilăveli | jilăvelile | |
| genitiv-dativ | singular | jilăveli | jilăvelii |
| plural | jilăveli | jilăvelilor | |