jilăveálă f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ jilav. substantiv femininjilăveală
JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală. substantiv femininjilăveală
jilăveală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jilăveală | jilăveala |
plural | jilăveli | jilăvelile | |
genitiv-dativ | singular | jilăveli | jilăvelii |
plural | jilăveli | jilăvelilor |